|*Geishe*|

Istorie şi evoluţie
Gheişele au apărut în istorie ca entertaineri de profesie; la început mulţi din aceşti entertaineri nu erau femei, ci bărbaţi. În timp ce diferite tipuri de curtezani puneau accent pe plăcerile sexuale, gheişele se specializau pe artele tradiţionale japoneze, muzică, dans, ceremonia ceaiului, conversaţii cu bărbaţii pe care îi întreţineau. Pe măsură ce îndemânarea artistică a curtezanilor de rang înalt era în declin, cererea de artişti-gheişă (bărbaţi sau femei) era în creştere.

Gheişele-bărbaţi, cunoscuţi uneori sub numele "hōkan", au început să decadă la rândul lor la sfârşitului secolului al XVIII-lea. În anul 1800 gheişele-femei (numite atunci "onna geisha", adică "femeie gheişă") i-au depăşit ca număr pe gheişele-bărbaţi, raportul fiind de trei la unu. Termenul "gheişă" a ajuns treptat să însemne doar femeie entertainer, aşa cum înseamnă şi astăzi.

Etape de formare
Conform tradiţiei, gheişele îşi începeau instruirea la o vârstă foarte fragedă. Unele fete erau vândute la casele de gheişe ("okiya") copii fiind, şi începeau aproape imediat studiul în diferite arte tradiţionale.

În timpul copilăriei, viitoarele gheişe lucrau adeseori ca servitoare sau asistente ale unei gheişe experimenatet din okiya, pentru ca după o vreme să devină ucenice (maiko). Prima etapă, cea de servitoare, se numeşte Shikomi. În această perioadă, viitoarea gheişă era însărcinată cu diferite treburi: curăţenia casei, primirea unor comisioane, etc. Totodată, fata trebuia să meargă şi la şcoală pentru a se instrui.

Trecerea de la Shikomi la următoarea etapă, Minarai, se face printr-un ritual numit Misedashi. Fata va deveni acum gheişă ucenică şi trebuie să-şi găsească o "soră mai mare" ("onesan"), adică o gheişă experimentată care îi va deveni mentor şi care o va prezenta tuturor clienţilor ei. Ritul Misedashi reprezintă debutul oricărei gheişe şi de obicei este urmat de o mică petrecere.

În etapa Minarai, gheişa ucenică o va urma pe "sora ei mai mare", la toate casele de ceai şi la toate localurile unde aceasta frecventează, pentru a observa ceea ce va trebui să facă pe viitor. După Misedashi, ea este membră a comunităţii de gheişe, dar nu este pregătită îndeajuns pentru a începe să întreţină clienţi.

Uneori în timpul uceniciei, este de aşteptat ca maiko să treacă prin ritualul "mizuage". Odată aceasta însemna că virginitatea fetei era licitată şi vândută unui client, dar acum legea japoneză interzice acest lucru. După mizuage, sau uneori după vârsta de 18 ani, coafura gheişei este schimbată pentru a dovedi tuturor că fata a devenit acum o femeie matură. Un alt rit de confirmare a maturităţii este Erikae, ce are mai mult o valoare simbolică. Gulerul chimonoului gheişei, care până atunci era roşu este acum schimbat cu unul alb, pentru a arăta că gheişa nu mai este maiko, ci a devenit geiko.

San san kudo este numele unui alt ritual prin care gheişa este legată de un bărbat, ce va fi numit "danna". Cei doi vor bea împreună din trei cupe umplute cu sake, într-un ritual asemănător cu misedashi. "Danna" devine patronul gheişei şi este obligat să o suporte financiar în schimbul unei relaţii de lungă durată cu ea.

Când o gheişă se retrage din viaţa publică organizează o ceremonie: Hiki-iwai. Această ceremonie poate avea diverse semnificaţii: gheişa poate ieşi pur şi simplu din comunitatea de gheişe, se poate retrage din cauza vârstei înaintate, se poate căsători sau poate deveni Okami-san. Okami-san înseamnă retragerea gheişei, dar în urma căreia ea devine stăpâna unei okiya.

Înfăţişare
Înfăţişarea unei gheişe variază de-a lungul carierei, de la culorile vii ale unei gheişe ucenice, la înfăţişarea sobră a unei gheişe experimentate.


Cosmetice
Gheisele folosesc foartă multă pudră albă şi au obiceiul să işi contureze buzele cu roşu.


Îmbrăcăminte
Gheişele poartă mereu kimono. Gheişele ucenice au kimonouri viu şi divers colorate cu un obi (eşarfă care se leagă în jurul brâului) extravagant. Gheişele mai experimentate poartă kimonouri cu stiluri, modele şi culori mai sobre. Se spune că o gheişă niciodată nu este văzută cu un kimono mai mult de o dată în timp ce produce divertisment. Kimonourile gheişelor sunt decoltate la spate, pentru că în lumea japoneză, ceafa şi gâtul sunt folosite în ritualul seducţiei bărbaţilor.

Culorile şi modelele kimonoului sunt, de asemenea, în funcţie de anotimp şi de evenimentul la care participă. Iarna, de exemplu, gheişa poate fi văzută purtând peste kimono un palton de lungimea trei-sferturi căptuşit cu mătase pictată de mână. kimonourile căptuşite sunt purtate în timpul anotimpurilor mai friguoase, iar cele necăptuşite în timpul verii. Un kimono poate necesita de la doi la trei ani pentru a fi creat, pictat şi brodat.

Gheişele se încalţă cu sandale cu talpa foarte înaltă, zori, când merg afară, şi poartă doar tabi (şosete albe) înăuntru. Când vremea este ploiasă gheişele se încalţă cu nişte saboţi de lemn, numiţi geta. Gheişele ucenice au nişte saboţi speciali din lemn negru lăcuit, okobo.

Coafură
Coafurile gheişelor au variat de-a lungul istoriei. In trecut, femeile işi purtau părul pe umeri în unele perioade, şi prins desupra capului in altele. În secolul 17 a aparut tradiţionala coafură shimada, un fel de coc elaborat, purtat de gheişele consacrate.

There are four major types of the shimada: the taka shimada, a high chignon usually worn by young, single women; the tsubushi shimada, a more flattened chignon generally worn by older women; the uiwata, a chignon that is usually bound up with a piece of colored cotton crepe; and a style that resembles a divided peach, which is worn only by maiko.

These hairstyles are decorated with elaborate haircombs and hairpins (kanzashi). In the seventeenth century and after the Meiji Restoration period, hair-combs were large and conspicuous, generally more ornate for higher-class women. Following the Meiji Restoration and into the modern era, smaller and less conspicuous hair-combs became more popular.

Gheişele erau învăţate să doarmă cu gâtul pe nişte mici suporturi ("takamakura") în loc de perne, astfel încât să îşi ţină coafura în stare perfectă până a doua zi. Pentru a impune acest obicei, mentorii lor puneau orez în jurul suportului. Dacă capul gheişei aluneca de pe suport, în timp ce aceasta dormea, orezul se lipea de păr stricând coafura.

Multe gheişe moderne folosesc peruci în viaţa lor profesională
_________________

Sărbători şi festivaluri tradiţionale japoneze


În japonia există foarte multe sărbători şi festivaluri, dată fiind diversitatea culturală foarte mare. Unele şi-au păstrat caracterul religios, budist sau shintoist, altele sunt doar sărbători profane. Din punct de vedere climateric, Japonia este o ţară cu patru anotimpuri distincte, iar multe sărbători anuale sunt asociate cu schimbarea anotimpurilor.



Sărbătoarea Anului Nou


Japonezii sărbătoresc sfârşitul unui an şi începutul următorului cu mare fast şi pasiune. Perioada sărbătorită se numeşte shogatsu, care într-un sens foarte larg se referă la prima lună a anului. Pe întâi ianuarie familiile japoneze se reunesc pentru a bea un anume tip de sake, care se presupune că asigură o viaţă lungă, pentru a mânca un anume tip de supă cu orez care, după obicei, şterge orice amintire rea care a rămas din anul precedent.

Japonezii îşi decorează uşa de la intrarea în casă cu ramuri de pin şi cu ghirlande de paie, care feresc, în mod simbolic, de intrarea oricărui lucru necurat în casele oamenilor. Se vizitează, de asemenea, temple unde japonezii se roagă pentru a avea noroc în anul ce urmează şi cumpără săgeţi aducătoare de noroc, precum şi casele rudelor şi prietenilor pentru a se felicita reciproc cu ocazia Anului Nou. Azi, mulţi copii japonezi îşi petrec vacanţele absorbiţi de jocurile pe calculator, dar există, de asemenea, mulţi copii care preferă să participe la jocurile tradiţionale specifice Anului Nou. În Japonia, celebrarea Anului Nou este cel mai important eveniment din calendar, toate companiile şi instituţiile guvernamentale oprindu-şi activitatea în primele trei zile ale anului.


Sărbătoarea Setsubun


În trecut cuvântul setsubun se referea la oricare dintre schimbările anotimpurilor, dar astăzi se referă în special la ziua de 3 sau 4 februarie, momentul în care începe primăvara în mod tradiţional. Conform calendarului vechi, prima zi a primăverii marca şi începutul anului nou, iar ziua precedentă, sau setsubun, reprezenta ultima zi a anului care a trecut. Modul tradiţional de a sărbători această zi este prin împrăştierea boabelor de fasole prin casă, pentru a feri familia de spiritele rele.


Festivalul păpuşilor

Festivalul păpuşilor sau hina matsuri, este celebrat în data de 3 martie, când familiile japoneze cu fete expun în interiorul casei un set de păpuşi reprezentând vechea familie imperială. De asemenea, cu ocazia acestui festival se bea un anume tip de sake alb îndulcit.



Ziua Copiilor

A cincia zi din a cincea lună a fost sărbătorită în China şi Japonia din timpuri străvechi. În Japonia, data de 5 mai a fost transformată în sărbătoare naţională în anul 1948. Cu toate că sărbătoarea se numeşte Ziua Copiilor, acest festival este doar pentru băieţi. Familiile japoneze cu băieţi atârnă, în afara caselor lor, panglici reprezentând crapi, simbol al puterii, şi expun armuri şi păpuşi reprezentând samurai în interiorul casei. De asemenea, cu această ocazie se mănâncă prăjituri speciale din orez.



Festivalul Tanabata


Sărbătorit pe 7 iulie, sau pe 7 august în unele zone ale Japoniei, Festivalul Tanabata îşi are originile într-o legendă populară chineză care povestea despre întâlnirea romantică, o dată pe an, a două stele din Calea Lactee: Steaua Văcarului (Altair) şi Steaua Ţesătoarei (Vega). În ziua festivalului oamenii îşi scriu dorinţele pe fâşii de hârtie colorată, pe care mai apoi le prind de ramurile arborilor de bambus. Sărbătoarea este asociată cu ziua îndrăgostiţilor.



Festivalul Bon

Japonia este ţara care îşi sărbătoreşte cu regularitate şi mult respect toate sărbătorile naţionale, care sunt în număr de treisprezece. Ultima dintr-un an calendaristic este cea care celebrează ziua de naştere a împăratului (23 decembrie), dar pe lângă acestea se organizează de asemenea şi multe festivaluri regionale.

În mod tradiţional, Festivalul Bon se întinde pe mai multe zile, în jurul datei de 15 august (sau 15 iulie), când sufletele celor morţi se reîntorc, conform tradiţiei, la casele lor. În această perioadă a anului mulţi japonezi fac excursii în locurile natale pentru a vizita mormintele strămoşilor lor. În timpul acestui festival, oamenii aprind lanterne, făcute din lemn şi hârtie, care au scopul de a călăuzi sufletele morţilor spre şi dinspre casele lor; se aduce mâncare ca ofrandă celor decedaţi şi se dansează bon odori (dansuri speciale). Lanternele sunt de obicei trimise pe apă, în josul râurilor. De asemenea, o tradiţie budistă cere japonezilor să-şi aducă omagiul la mormintele strămoşilor lor în timpul echinoxului de primăvară, în jurul datei de 21 martie, precum şi în timpul celui de toamnă, în jurul datei de 23 septembrie.

Japonia are o veche tradiţie de a organiza festivaluri cu scopul de a invita şi primi cu bucurie zeii, de a-i sărbători şi de a se reuni spiritual cu ei. Multe dintre aceste evenimente, precum festivalul Gion din Kyoto şi Festivalul Okunchi din Nagasaki, găzduiesc parade cu care de procesiune splendid împodobite. Deseori, în timpul acestor festivaluri, raioanele comerciale se întrec unul pe celălalt în decoraţii, pentru a realiza cea mai atrăgătoare prezentare.


Festivalurile agricole

Încă din timpul perioadei Yayoi (cca. 300 î.e.n.-300 e.n.), agricultura a jucat rolul principal în aprovizionarea cu alimentaţie a Japoniei, iar de aceea multe festivaluri sunt legate de producţia agricolă, în special de cea a orezului.

Ceremoniile shinto ţinute cu ocazia Anului Nou au fost iniţial festivaluri în care japonezii se rugau pentru a avea o recoltă bună în anul viitor, iar cultivarea orezului şi alte festivaluri legate de muncile câmpului sunt şi astăzi sărbătorite pe întreg teritoriul Japoniei. Fete îmbrăcate în kimono, cu mânecile lungi legate la spate, plantează orezul în timp ce muzicanţi cântă în apropiere la tobe, flaute şi clopote. Dansul tradiţional asociat unor astfel de festivaluri s-a dezvoltat treptat ca parte integrantă a teatrului no.

Toamna se ţin festivaluri cu ocazia recoltelor, iar primele fructe ale pământului sunt oferite zeilor. La sate, întreaga comunitate sărbătoreşte festivalul toamnei, iar în multe zone ale Japoniei, care de procesiune purtând zeităţi simbolice sunt expuse pe străzi. La Palatul Imperial, împăratul aduce ofrande în grâne şi produse zeilor.



Festivalurile verii

În timp ce multe festivaluri de primăvară sunt ţinute cu scopul de a îmbuna zeii şi a avea o recoltă bună, iar festivalurile de toamnă, pentru a mulţumi pentru aceasta, majoritatea festivalurilor de vară au scopul de a-i feri pe japonezi de boli. Dintre cele mai importante trei festivaluri japoneze – Festivalul Gion din Kyoto, Festivalul Tenjin din Osaka şi Festivalul Kanda din Tokyo – două dintre ele, respectiv festivalurile Gion şi Tenjin au un astfel de scop.

Festivalul Gion, Gion Matsuri ţinut pe data de 17 iulie, faimos pentru cele 32 de care de procesiune expuse în paradă pe străzi, a fost iniţial festivalul unui cult cu o răspândire largă, începând cu perioada Heian (794-1185), pe tot parcursul evului mediu. Simpatizanţii acestui cult credeau că bolile şi epidemiile erau cauzate de spiritul unor oameni puternici care au murit lăsând în urma lor invidie. Deoarece epidemiile apăreau frecvent în timpul verii, majoritatea festivalurilor de vară aveau scopul de a împăca oamenii cu spiritele care au cauzat epidemiile.

În timpul Festivalului Tenjin, care îşi are de asemenea originile în credinţele unui cult, un mare număr de bărci încărcate cu tobe şi păpuşi urmăresc bărci care poartă care de procesiune colorate în josul râurilor din Osaka.

Unul dintre cele mai mari festivaluri de vară japoneze, care atrage muţi turişti în fiecare an, este festivalul Nebuta. Acest festival se desfăşoară în prefectura Aomori dar şi în alte zone din nordul Japoniei, la începutul lunii august. Festivalul este caracterizat prin parada unor imense care de procesiune din hârtie, luminate din interior, având reprezentări ale unor personalităţi japoneze din trecut şi prezent. Se crede că festivalul îşi are originea într-un ritual care alunga somnolenţa, cuvântul nebuta derivând de la cuvântul japonez care are sensul de a dormi.

Festivalul Okunchi din Nagasaki, organizat în luna octombrie, celebrează recolta din anul respectiv. Festivalul este renumit pentru dansurile cu dragoni, originare din China, în timp ce carele de procesiune reprezentând vase de comerţ din perioada Edo (1603-1868), balene şi alte simboluri sunt etalate în întreg oraşul.

Japonia are treisprezece sărbători naţionale, ultima dintr-un an calendaristic fiind cea care celebrează ziua de naştere a împăratului (23 decembrie); se organizează de asemenea şi multe festivaluri regionale.




SALASE ALE ZEILOR


La inceputuri,zeii nu-si aveau salase permanente deoarece,conform conceptiei panteiste,acestia se puteau afla oriunde in natura,ei puteau trai in orice loc,cu precadere in munti,copaci si pietre,simboluri esentiale ale naturii.E firesc ca natura insasi sa fi fost,si inca mai este,salas al zeilor,deoarece in credinta animista japoneza,conceptul de zeu isi are originea in forta ei creatoare.Shimenawa snt funii impletite din paie de orez,care marcheza hatarul dintre sacru si profan.La temple,ele se agata la intrarea in aripa principala,dar uneori si la cele auxiliare,in fata altarului,de portile torii,in jurul unor copaci batrani care sunt considerati salase divine sau pe pietre mari despre care se spune ca ar gazdui divinitati.
Credinta in zei,kami,poate fi inteleasa din perspectiva credintei in forte datatoare de viata.Miturile care vorbesc despre aparitia diversilor kami nu-i prezinta ca fiinte deja existente,care creeaza si transcend lumea.Dimpotriva,ca fiinte constituite din nuclee ale lucrurilor din Cer si de pe Pamant,ele sunt intelese ca forte in si prin care se genereaza viata si aceasta viata evolueaza apoi,aici pe Pamant,prin vointa kami-lor.Daca luam ca exemplu Zeul Muntelui,Yama no kami,acesta coboara primavara din inalturi si devine Zeu al Campului,Ta no kami,ramanand pana la sfarsitul toamnei sa vegheze parcelele de orez.

uhm noi de ce nu stam in japoniaaa:((

vreau in japoniaaa

si eu vreau in japonia
si sper sa plec macar la un an dupa ce termin facultatea

KIMONO-ul este un simbol al culturii japoneze si unul dintre cele mei rafinate costume nationale din lume.Are o croiala extrem de simpla, toate liniile fiind drepte.Este o haina simpla, dar modul sau de aranjare este foarte complicat.Sunt multe elemente si accesotii de legare ale kimono-ului.
Astfel mai poate fi numit si tip de maneca-maneca kimono, croita integral cu reperele fata si spate ale produsului.
Este purtat de sarbatori si ocazii.Purtat cu mandrie atat de femei si de barbati kimono-ul reprezenta pana de curand principalul vesmant din Japonia.

wooow cat de fain

cat de fain
vreau si eu in Japonia

sweet-miyavi a scris:si eu vreau in japonia
si sper sa plec macar la un an dupa ce termin facultatea

ma iei? :(

dap cand e sa plec te iau si pe tine

uraaaa doar sa nu ma pierzi:))

cum sa te pierd? : ))
nu te voi pierde poti sta linistita :)
numai sa te lase parintii ca daca nu te lasa nu am cum sa te iau
poate doar sa te ascund prin bagaj : )): )): )): )): ))

ma pun in cutie si te vei trazu cu un fax pe la usa:)) :lol!:

: )) : )) : )) ok,dar crezi ca poti rezista intr-o cutie atata timp?

PE MINE NU MA IEI???????????????????????? :(
DACA NU MA IEI SI PE MINE NU-TI MAI ADUC CD-URILE SI MA SUPAR :(
CUM SA PLECI FARA MINE???????????? :(

da shuichi are dreptate
cum adica fara sa pleci fara noi? :(

vreau si eu sa merg cu tine/voi
ma iei?
daca nu ma iei,acum cand vei veni in Bucuresti am sa ma asigur ca nu te vei intorce acasa fara mine
asa ca voi vorbi cu parintii mei si voi face vacanta la tine :D

: )) : )) : )) ok deci va trebuie sa-mi cumpar o geanta fffffffffffff mare pentru voi 3 : )) : )) : ))

iati o geanta si mai mare pentru ca vreau si eu sa vin:D:D

ok voi gasi un loc si pentru tine :D

fetelor cam faceti off

inca o data sa nu va mai avertizez :!: :!: :!: :!:

mi-ar place sa stau in japonia e cea mai tare tara pe care o stiu e super

asa spui la japonia la off tiopic =))

scuze, acum mi-am dat seama :D